Să vă zic ceva de râs din rOMÂNIA

Că mi-am adus aminte... Acu-ntr-o zi am fost până la un magazin (de specialitate!) să cumpăr o reducţie pentru bateria de la baie. (Pentru cei care ştiu ce-i o reducţie, ok, pentru cei care nu ştiu, e un fel de ceva care face legătura intre o conductă şi un robinet - foto mai jos, reducţia veche, cu filetul rupt).


Partea nasoală nu e că reducţia s-a rupt efectiv după o îndelungată folosinţă, ci faptul că m-am conversat cu vânzătoarea de la magazin; şi nu conversaţia în sine, ci cuvintele din conversaţie; dar nu cuvintele mele, cât mai degrabă ale ei! Anume:
Eu - Aş dori şi eu aşa ceva (îi arăt piesa)
Ea - Da, zece lei... Vă sugerez asta din alamă, că e mai rezistentă.
Eu - Sper! Că asta s-a rupt în perete după doar doi ani şi mi s-a infiltrat apa peste tot!
Ea - O, dar încă v-a ţinut mult.
Eu (aproape paralizat emoţional) - Cum adică mult... doi ani...??? Păi altele rezistă de treizeci de ani, de când e blocul, şi dumneavoastră ziceţi că doi ani e mult?!?!
Ea - ...!?!...
...

Întâmplarea mi se pare amuzantă nu doar prin povestioara pe care a născut-o cât prin tâlcul povestioarei, iar dialogul de mai sus nu e pe atât de amuzant pentru că mi s-a întâmplat mie, pe cât e de trist prin înseşi cauzele pentru care el a existat.
Înţeleg că producătorii fac marfă de rahat ca să se strice, iar clienţii să fie nevoiţi să cumpere altă marfă de rahat şi astfel economia să prospere prin exerciţiu, dar parcă e cam de râs când nici măcar de plâns nu mai are putere să fie. Şi doar ca să nu fim bănuiţi că am face reclamă mascată cuiva, facem antireclamă pe faţă. Sau pe spate sau pe lateral; că oriunde m-am uitat pe cutia cu vechea baterie doar atât am văzut, cât vedeţi şi voi în poza de mai jos. Asta ca să ştiţi ce să nu cumpăraţi.


Iar dacă, Doamne fereşte, deja vi s-a întâmplat, vă dorim inundaţie plăcută în cel mai scurt timp, că şi-aşa vine vara şi nu-i totuna să mergi la ştrand pe bani, sau să zugrăveşti pereţii vecinilor gratis. Gratis pentru el!